Descrierea lectiei

Apă potabilă face parte din categoria apelor dulci care au un grad de puritate (referitor la bacterii şi substanţe toxice) ridicat încât este adecvat băutului, sau pentru bucătăria omului. Probleme ce pot apare cu privire la înrăutăţirea calităţii apei sunt în afară de o sursă necorespunzătoare şi instalaţiile de apă ce nu corespund din punct de vedere igienic. O apă potabilă de calitate bună trebuie să fie rece ( 5°), cu un gust plăcut, incoloră şi inodoră, cu un conţinut mediu de substanţe minerale (carbonaţi de calciu, magneziu, săruri de sulfaţi cu metalele amintite). Concentraţia în minerale stabileşte duritatea apei (în Germania fiind admisă o duritate de 25°cu un pH 6,5 - 9,5). Condiţiile de potabilitate ale apei sunt următoarele: · să fie incoloră, transparentă, inodoră, relativ insipidă, să nu conţină substanţe chimice organice sau de altă natură peste limita maximă admisibilă de standardele obligatorii; · să fie lipsită de microorganisme patogene şi relativ patogene; · microflora saprofită să fie limitată strict la un număr foarte redus; · să aibă compoziţie acceptabilă în săruri de calciu care imprimă aşa - numita duritate a apei. Duritatea apei se exprimă în grade germane şi este cuprinsă între 10 şi 20 grade germane. Asigurarea cu apă potabilă Calitatea apei potabile pentru evitarea bolilor transmise prin apă, se realizează prin reguli riguroase de igienă, cantitatea de apă necesară unui om este de 2 - 3 l zilnic, în Europa acest necesar de apă atinge ca. 100 - 150 l de apă pe locuitor/pe zi (în această cantitate este inclusă, WC-ul, spălatul corporal şi al hainelor). Reducerea acestui consum ridicat de apă potabilă. în prezent nu se poate realiza din motive tehnice (fiind instalaţii comune) nu se poate folosi separat apa pentru spălare, şi apa de băut. Sursa de obţinere a apei potabile în Europa este frecvent apa freatica (fântâni) şi izvoare, o altă sursă este apa de la suprafaţă araurilor şi lacurilor naturale sau artificiale. Transportul apei de la sursă la consumator se realizează prin instalaţiile de apa(conducte, bazine, pompe staţiuni de filtrare), sau în cazuri speciale cu autocamioane-cisternă, sticle. In ţările calde se obţine apa potabilă prin desalinizarea apei marine.

Apa

View more PowerPoint from Grup Scolar Industrial C.Brancusi

Tema

Realizati in publisher 3 afise privind protectia mediului.

ANUNTURI

Un site cu informatii foarte utile pt voi

Laborator

OFERTA EDUCATIONALA

Catalog

catalog

Invatarea prin proiecte

Învăţarea prin realizarea de proiecte Procesul de realizare a unui proiect este complex şi se structurează în mai multe etape: Startul proiectului – găsirea temei, identificarea unei probleme Premisa esenţială pentru reuşita unui proiect este activitatea individuală şi în grup a elevilor. Alegerea temei va avea în vedere interesele elevilor şi punerea de acord a elevilor cu privire la tema proiectului. Impunerea unei anumite teme pentru proiect împotriva voinţei participanţilor duce adesea la dezamăgiri din partea elevilor. Pentru găsirea unei teme se poate apela la:

• problematizare deschisă” - „Ce s-ar putea face pentru…”; 
• concurs de idei - „Ce-ar fi dacă am organiza un concurs de idei pentru proiectul nostru? ”;
• brainstorming 

 Formularea obiectivelor – Dacă s-a constat că există un interes comun pentru tema proiectului, este nevoie să se formuleze obiectivele şi să planifice activitatea grupului. Trăsăturile unui obiectiv sunt:

•  este verificabil 
•  este descris concret 
•  este formulat pozitiv 
•  este realizabil prin forţe proprii.

 Formularea în comun a obiectivelor duce la identificarea diferitelor interese, se poate stabili un rezultat care trebuie realizat. În acest sens pot fi de folos următoarele întrebări:

•  De ce vrem să facem proiectul cu această temă? 
•  Ce vrem să învăţăm? 
•  Ce problemă vrem să soluţionăm? 
•  Ce vrem să schimbăm? 

 Planificarea - după formularea obiectivelor în scris urmează planificarea şi pregătirea concretă a proiectului. În acest moment se pot formula următoarele întrebări:

• Cum vrem să ne atingem scopurile? 
• Cum vom verifica dacă ne-am atins scopurile? 
• De ce şi câte informaţii respectiv, materiale de lucru e nevoie?

 Trebuie analizate resursele existente: timp, spaţiu, capacitate de lucru, efort propriu, buget. Proiectul va decurge normal dacă celor implicaţi le este clar cine şi ce sarcini are de îndeplinit. Implementarea – în această etapă lucrările planificate vor fi realizate individual de elevi (individual, câte doi sau în grupe). Profesorii au rolul de coordonatori, moderatori şi îşi folosesc competenţele de specialitate în folosul proiectului. Evaluarea – este un mijloc de control, supraveghere a activităţilor necesare în atingerea obiectivelor proiectului, având rolul de verificare a rezultatelor proiectului. Prezentarea – învăţarea prin proiecte este caracterizată prin faptul că toţi participanţii la proiect au posibilitatea de a-şi prezenta unii altora rezultatele muncii, eventul chiar într-un cadru public, mai larg (părinţilor, profesorilor din şcoală sau din alte şcoli, altor persoane interesate).